Reflexoterapia este o tehnică speciala de masaj digital care se bazează pe relaţia dintre anumite zone cutanate şi activitatea organelor, aparatelor şi sistemelor organismului uman. În general, tratamentele prin reflexoterapie se realizează în scopul înlăturării tensiunii nervoase şi a efectelor acesteia pe termen lung, reechilibrării energetice, al activării circulaţiei
sangvine şi limfatice şi a creşterii imunităţii, pornindu-se de la ideea că starea de sănătate a organismului este o stare de echilibru între aparatele şi sistemele acestuia.
Ca şi în cazul masajului somatic, originile masajului reflexogen se află încă în antichitate, descoperindu-se chiar picturi murale care atestă acest lucru, ambele fiind considerate tehnici terapeutice care înlocuiau sau completau tratamentul medicamentos la momentul respectiv. Unii autori afirmă că acesta a apărut înca mai de timpuriu, la începuturile acupuncturii, cu 5000 de ani în urmă.

Pentru a putea înţelege noţiunea de “reflex” şi, de asemenea, pentru o bună orientare pe zona de acţiune reflexă, fie ea talpă, mînă, ureche sau alta regiune ce dispune de zone reflexe, este nevoie de cunoştinţe de anatomie şi fiziologie atât a sistemului nervos, cât şi a celorlalte regiuni implicate. Nu trebuie sa uităm ca poziţionarea organelor, glandelor şi a diverselor structuri (grupate în aparate şi sisteme) la nivelul corpului se reflectă pe anumite zone în aceeaşi ordine, iar acţiunea noastră asupra lor trebuie să corespunda activitatii acestora, respectiv sensului de evacuare în cazul organelor cavitare( goale). Spre exemplu: în cazul sistemului digestiv sensul de pătrundere şi prelucrare al alimentelor, iar apoi de evacuare a resturilor va deveni sensul de lucru al reflexoterapeutului pe zonele de proiecţie ale acestor segmente ale tubului digestiv. Reperele osoase ale segmentelor tratate sunt de asemenea de un real ajutor în depistarea unor anumite zone reflexe. Modificările patologice ale acestor segmente reprezintă şi ele un adevărat indiciu în reflexodiagnostic putând “vorbi” despre deprinderile pacientului, temperamenul acestuia şi chiar despre viaţa pe care a dus-o până la momentul respectiv, orice bătătură sau deformare pe o anumită zonă, indicând o suferinţă sau un dezechilibru la nivelul organului ce se proiectează pe această zonă. Psihologii cercetează de multă vreme asocierea dintre aspectu! palmelor, tălpilor şi comportamentul individului, tipologia sau temperamental acestuia, ştiut fiind faptul că diverse stări emoţionale influenţează structurile somatice si activitatea acestora. Spre exemplu, mersul este influenţat de diferite stări emoţionale, acestea antrenând, atunci când se întind pe o perioada mat lungă de timp, modificări ale tegumentelor piciorului, iar uneori pot apare chiar deformări osoase. Ca urmare, pentru a putea stabili existenţa unor modificări în aspectul segmentului de tratat, trebuie să cunoaştem aspectul lui normal.

Principiile procedurilor de reflexoterapie

Pentru ca în urma efectuării masajului prin reflexoterapie sa se obţină rezultate pozitive în timp rapid, trebuiesc respectate anumite principii de bază, şi anume:
- atitudinea terapeutului trebuie să fie una de calm şi bună dispoziţie, să se adapteze fiecărui pacient în parte şi afecţiunilor acestuia;
- pacientul trebuie să aibă o poziţie confortabilă şi relaxată;
- mâinile maseurului trebuie să fie curate, calde, foarte mobile, ritmul şi intensitatea presiunii aplicate trebuind să fie adaptate sensibilităţii pacientului pentru a se opţine efectul optim de activare, tonifiere, stimulare, calmare şi, nu în ultimul rand, vindecare;
- trebuie să existe o comunicare clară şi concisă între terapeut şi pacient, pe tot parcursul efectuării şedinţelor, avându-se în vedere faptul că pot apărea modificări sau chiar accentuări ale tulburărilor deja existente (dureri, ameţeli), efectele favorabile fiind observabile după finalizarea tratamentului.

Modificari dupa reflexoterapie

Principalele modificări apărute în urma reflexoterapiei:
- îmbunătăţirea proceselor metabolice evidenţiată de accentuarea eliminărilor de substanţe toxice (produse de metabolism) din organism, transpiraţie mai abundentă, micţiuni mai frecvente, balonări, cresc secreţiile mucoase şi, uneori, pot apare stări subfebrile;
- îmbunătăţirea circulaţiei manifestate prin modificările aspectului pielii (mai colorată, mai suplă, mai caldă, mai moale) şi modificări ale pulsului şi tensiunii arteriale;
- modificări psihice(calm, optimism, etc.);
- modificări în ceea ce priveşte mobilitatea organelor reflectate pe zona de lucru etc.